Valeriu Râpeanu

Critic literar, editor, exeget, personalitate de anvergură, Valeriu Râpeanu poate fi lesne considerat un deschizător de drum în critica și istoria literară română.

Valeriu Râpeanu s-a născut la 28 septembrie 1931 într-o familie de intelectuali. Etapa definitorie a formării sale a constituit-o parcurgerea studiilor universitare la Facultatea de Filologie din Bucureşti. Anul încheierii acestora, 1954, reprezintă şi anul debutului său publicistic.

Activitatea sa este impresionantă: 13 volume monografice, 9 volume de studii şi eseuri, 4 lucrări de memorialistică şi publicistică, 29 de ediţii critice, 64 de lucrări prefaţate sau cu studii introductive ori cu o postfaţă, peste 250 de studii şi articole în publicaţii interne şi externe, 35 de menţionări în volume a activităţii sale şi alte peste 100 de referinţe în presă, peste 20 de interviuri, 7 premii literare, colaborări la peste 30 de ziare şi reviste etc. Din 1958 este membru al Uniunii Scriitorilor.

În structura lucrării identificăm mai multe capitole: "Viața", "Activitatea socio-profesională", "Opera" (în volume), "Studii și articole de critică și istorie literară", "Referințe critice la volume", "Referințe critice în presă", "Iconografie", "Donații", "Indice de nume", "Indice de reviste și ziare", "Addenda".

Apropierea de Nicolae Iorga se face într-o zi de vară, când tânărul Râpeanu, în vârstă 9 ani, îl vede pe Iorga pentru prima oară la cursurile de la Vălenii de Munte. Imaginea lui Iorga va căpăta o aură de legendă în memoria sa afectivă, mai ales datorită profesorului său de istorie Nicolae Simache. De aici şi marea sa pasiune pentru opera şi personalitatea lui Iorga, căreia i-a dedicat aproape 40 de ani.

Cea dintâi zi la Capşa şi întâlnirea cu Ion Barbu, învăluit în aburul cafelelor şi cufundat în manuscrise reprezintă o altă amintire pe care Valeriu Râpeanu nu o poate uita, o amintire plăcută şi în acelaşi timp încărcată de nostalgie. Ea, de fapt, reprezintă contactul nemijlocit cu lumea literară din care avea să facă parte el însuşi. E perioada debutului său la revista "Gazeta literară".

Aflându-se la conducerea Radio Televiziunii Române, Valeriu Râpeanu se ocupă de teatrul de televiziune, de emisiunile muzicale, invită mari şefi de orchestră precum Igor Marchevik. Tot Valeriu Râpeanu introduce un ciclu de filme ce se numea "Mari capodopere ale literaturii universale în mari ecranizări".

Ca director al Editurii Eminescu, Valeriu Râpeanu a coordonat şi îngrijit apariţia colecţiei "Biblioteca de filosofie a culturii românești", inaugurată în 1980 cu volumul istoricului Gheorghe I. Brătianu, "Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești". În aceeaşi colecţie au apărut şi operele lui Petru Comarnescu, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru etc. De asemenea, a coordonat şi alte colecţii precum: "Thalia" sau "Scriitori români".

Valeriu Râpeanu este autorul volumului "Cultură şi istorie", unde ne demonstrează clar istorismul în critică. Metoda sa critică se poate identifica în paginile consacrate începuturilor literare ale lui Sadoveanu. El compară perfecţiunea scrisului lui Sadoveanu cu actul artistic al unui virtuos, asemănându-l cu Enescu sau Brâncuşi. Personalitatea lui N. Iorga e şi mai bine creionată de Valeriu Râpeanu, care dovedeşte o mare pricepere în ilustrarea tipului psihologic şi ideologic al marelui savant.

Volumul "Pe drumurile tradiţiei" inaugurează seria exegezelor ce completează meritoasa muncă de editare a scrierilor lui Iorga. Pornind de la "O viaţă de om", această lucrare devine o micromonografie complexă, înscriind bibliografia savantului şi scriitorului în biografie şi biografia în istorie.

În micromonografia "Scriitori dintre cele două războaie", subintitulată "De la Nicolae Iorga la...", apărută în 1986, autorul ne vorbeşte despre Iorga memorialistul, despre istoricul literar, nu în ultimul rând, despre istoricul evului mediu. Alte figuri ale literaturii române cărora le acordă o atenţie deosebită au fost: Liviu Rebreanu, H. P. Bengescu, Camil Petrescu și Mihail Sadoveanu.

Edificator pentru metodologia criticului este studiul despre N. Iorga din lucrarea "N. Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu". Cartea cuprinde impresii despre N. Iorga sau mai bine zis avem de-a face cu acel Iorga văzut prin prisma istorisirilor lui Mircea Eliade şi Nae Ionescu.

"Societatea Românească la 1877. Memorii ale unor luptători" (1977) este tot o antologie, un studiu introductiv, cu note şi comentarii. Această lucrare a fost singura sursă de istorie folosită de Duiliu Zamfirescu pentru redactarea romanului său "În război".

Valeriu Râpeanu a publicat şi cărţi de călătorie: "Tărâmul unde nu ajungi niciodată" și "Călător prin două continente", ce îmbină, deopotrivă, descrierea unor itinerarii turistice cu experienţe livreşti.

Trudind la cartea lui Iorga, la şcoala căruia a ucenicit, n-a rodit niciunde mai cu folos. Când melancolic, interiorizat, când vivace și bătăios, domnia sa a respins scrisul sibilinic. Una dintre trăsăturile scrisului său este limpezimea, ordinea, spiritul de sistem, adică raţionalismul. Cu o inteligenţă remarcabilă, animat întotdeauna de idei generoase, el este un adevărat om de cultură, cercetător, biograf, profesor, istoric şi critic literar, editor și jurnalist aflat în slujba lectorilor săi, care poate fi lesne inclus în categoria criticilor erudiţi.

Lucrarea "Biobibliografia Valeriu Râpeanu", Editura Karta-Graphic, Ploiești, 2008, cota II 64698, a fost elaborată de Kristinca Alina Cătunescu în cadrul compartimentului "Metodico-bibliografic" al Bibliotecii Județene "N. Iorga" Prahova, ca un instrument de lucru util literaţilor şi tuturor celor implicaţi sau interesaţi de fenomenul cultural în ansamblul lui.