Poezia săptămânii 4


EL - (Un fel de gînd)*


Te-am prins
Ai lucit o clipă în soare
harpist, tu, din solzii

deltei reci de dogoare

te-am prins și te-am plîns

la apa neîncepută de mersul coconului

pe treapta din care atîrnă

limbile Babilonului

te-am prins

te-ai zbătut

la apa neîncepută

mi-ai tăiat degete-n

laba de broască, încet

ca-ntr-o inimă descusută

sub sălcii sălcii

îi chemasei pe vii

te-a prins seaca și gînditoarea

trestie - frumoasă și bestie

te-am prins într-o capcană de apă

sub care morții mei sapă

te-am prins fără vină

într-o catastrofă de mină

vietato vivere - tre morti, tre

disparuti e tre leșin - ati

peste ei umbra ta trece

cu sfaturi

a se păstra la loc uscat

întunecos și rece

pe tine care nu cunoști vreun mort

după vorbă sau după port

în care se-ncară ai mei

amoebe luptînd în groapa cu lei

îți mai dau cîte-un vierme

care-mi roade singurătatea

să te hrănești în acvariu, -n sicriu

sting lumina aprinsă pe ape de

Tine, ucis să te scriu


Ion Stratan




* Din "Cinci cîntece pentru eroii civilizatori" (editura Albatros, București, 1983, grafică și coperți de Tudor Jebeleanu). Acest volum, alături de cel de debut, "Ieșirea din apă" (1981) și de cel colectiv, "Aer cu diamante" (1982, scris împreună cu Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Mircea Cărtărescu), vor fi singurele sale apariții editoriale pînă în 1990, cînd îi va fi tipărit volumul "Lumină de la foc". "Cinci cîntece pentru eroii civilizatori" a fost volumul care l-a impus definitiv pe Ion Stratan, drept unul dintre cei mai importanți poeți ai generației sale (așa numita "generație optzecistă" din literatura română), pe de o parte iar pe de alta, una dintre cele mai viguroase și originale voci poetice românești contemporane.

"Ion Stratan - spirit deschis, cu alonjă intelectuală, fermecător în paradox și în lacrimă, speranță dintîi a poeziei noastre.

"Nichita Stănescu

"Pentru Ion Stratan realitatea n-a fost niciodată îndeajuns pentru a fi luată de poezie, pentru a fi egală cu arta. În poeziile lui Ion Stratan realitatea întotdeauna a avut nevoie de-o oglindă, pentru a ajunge acolo, în poezie, iar oglinzile lui Ion Stratan mereu au "ajutat" realitatea, au făcut-o să se simtă mai bine, mai altfel."

Mihail Vakulovski ("O zi bună pentru a citi sau despre cimitirul maşinilor lui Ion Stratan")