Poemul săptămânii 6
cădere*
Sufletul meu s-a rostogolit la picioarele celor trei Grații luați-l, legați-l
lumea mea se rostogolește peste mine cel ce-o păzeam de ani, de albine
inima mea e un măr căzut în Grădină cine-i de vină, cine-i de vină
trupul meu e un sâmbure mai mare decât fructul decât inima mea mâncat dinlăuntru
spirit mirat
am văzut marea Greciei în văzduhul orașului nu, nu era boltită, ci dimpotrivă, concavă
iar ochii mei s-au dus sus încât se eterase Iisus Se evapora eucharistia și sufletul meu întrecea zecimea, suta și mia. Senzație fără senzație. Milă și Grație*
Din volumul "LUX", editura Albatros, București, 1992
"Ion Stratan scrie și transcrie fragmente de o rară autenticitate, dintr-o crispată elegie a propriei condiții ontologice. Rafinat al rostirii lapidare, concentrate, eliptice, poetul deține o expresivitate a gestului aproape neorealistă. Tehnica decupajului savant în care poetul «topește» reverberațiile afective se simte pe întreg parcursul volumului. Această tehnică a colajului este vizibilă în preocupările nucleului lunedist, însă în vers cel mai pregnant accent îl capătă la Ion Stratan și poate la Florin Iaru prin puseele de avangardă și suprarealism."
"Textul poemelor lui Stratan se întrețese astfel, în diverse feluri și după diverse modele, cu alte fibre textuale, ceea ce este un fel de a afirma întrepătrunderea, aderența și coerența tuturor în marea țesătură a poeziei românești."
Mircea Cărtărescu
("Postmodernismul românesc", editura Humanitas, București, 1999)
N.B. Volumul poate fi procurat de la secția de lectură "Nichita Stănescu" a bibliotecii noastre (cota II 41090)