Poemul săptămânii 5

Magazinul de timp*

3.

La ora trei hotărât am sunat
Să-ntreb de treime - sfios
copil și bărbat, Trup, Spirit, Suflet
Să pun în rastelele pentru secundele
Cinelor mele.
- Prea târziu
Prea târziu ați venit
Treimea aceasta nu are sfîrșit
Tată, Duh și un Fiu,
Trecut, Prezent, Viitor
Naștere, Nuntă, Omor
Nu le avem
Noi, prieteni, venim prea târziu
Nu știu dacă cerul este pustiu
Nu știu dacă marea s-a săturat
De Cuvânt și-l aruncă în pești, grețoșat
Nu știu de-Nceput, Cuprins și-Ncheiere
Dar Treiul e poate al altelor ere
- Dar totul e Trei, noi toți suntem Trei
Încearcă alături te rog dacă vrei
La drumuri, la gesturi și lacrimi
Dragi de-mi sunteți nu puteți să fiți sacri-mi
Și Treiul e-o umbră de aur mai scumpă
Decît însăși Ideea de trei-e o nuntă
Ce mult prea târziu o mai cauți în lucruri
Avem lăzi, avem plante și sucuri

Dar Unu în Trei nu avem, nu se poate
De mult ni s-au pus la acestea lăcate
Știu că e pentru cei ce le-au fost refuzate
Și unul și doiul și toate
Dar veniți prea târziu, de altfel magazinul
Își simte de mult decăderea, declinul
Tot mai greu pe aceste prelungi coridoare
Întâlnești câte-un sine, întâlnești o mirare
Încearcă să uiți, este unicul sfat
Dar să nu spui cumva care cum ți l-a dat
Nu știu ce să-ți spun, să te bucuri, ești viu
Dar voi, dragi prieteni, veniți prea târziu

* Din "Lumină de la foc", editura "Cartea Românească", București, 1990. Volumul poate fi citit la sala de lectură "Nichita Stănescu" a bibliotecii noastre (cota II 32900).

"Ca pentru a reconfirma realitatea eficientă a unui «genius loci», Ion Stratan (...) este singurul continuator adevărat al poetului «Necuvintelor». Întocmai ca la acesta, în lirica lui Stratan asistăm la miracolul spiritualizării cuvintelor: fără a-și pierde nimic din consistența lor sugestivă și muzicală (...), cuvintele lui joacă la limita abstracțiunii. E jocul poeților autentici cu limbajul, e jocul lumii înseși care se face grație și mister, tristețe mântuitoare. Ion Stratan e un poet ludic la granița metafizicului."