Moarte pe Nil*

V

În Nirvana e o floare

Ploaia o va crește mare

În Nirvana pe nisip

Am să stau fără să țip

Și la păsări și la trup

Viață ce o întrerup

Pentru a scrie trei misive

Inimii de o potrive

VI

Eu, mortul pe cruce, mă închin

Celor cu risipe de rouă

În mari orașe, în mari suburbii

Unde n-au pășit cerbii

Eu, mortul pe cruce neînviat

Am fost băiat și mai mi-e dor

De înaintele Crucificat

și de sat...

VII

Am să mă-nec în Marea Greciei cu scrisul

Eu, cel ce n-am crezut că văd abisul

Și nu m-am oglindit decât în foaie

Ciuntită de un colț, udă de ploaie

Ce nu mai cade, nu mai cade odată

În Grecia și în cetatea mea

Ciudată...

* Din "Oameni care merg", editura "Premier", Ploiești, 2000

(volumul, avînd cota 821.135.1 / S 90, poate fi procurat de la secția Împrumut de carte pentru adulți a bibliotecii noastre)

"Nino, excepționalul poet Ion Stratan, n-a fost probabil cel mai norocos om din lume, dar într-o privință, cu siguranță, a avut noroc. A avut noroc de prieteni în timpul vieții, a avut noroc și prin faptul că mulți dintre ei i-au rămas la fel de fideli și în postumitate. Poate și pentru că el însuși a avut o puternică vocație a prieteniei. Hölderlin are versul acela, pe care eu îl socotesc retoric, «la ce bun poeții în vremuri secetoase?». Or, poeții, tocmai în vremuri secetoase sînt de folos, pentru că în cele de rod bun, de belșug, ne descurcăm și fără ei. Parafrazînd, la ce bun prietenii în vremuri secetoase, «in durftiger Zeit»? Așa e și cu prietenii, tot în asemenea vremuri sînt de folos și, cu cît sînt mai secetoase, cu atît sînt mai necesari. Nino a avut parte de vremuri secetoase și în vechiul regim și în cel nou, Dar, cum spuneam, a avut noroc de prieteni. Ultima parte a vieții a trăit-o la Ploiești, înconjurat de prieteni de nădejde și care îi păstrează cu toată dragostea memoria."

Liviu Antonesei

(2016)

poemul săptămânii 15

"Un prieten mi-a mărturisit, nu demult, că-i place enorm cum scrie Ion Stratan, tocmai pentru faptul că poemele sale vorbesc, la fel de profund, despre viață și despre moarte...

Mi-am permis să-i spun că eu nu cred în ruptul capului că el scria «despre», ci scria pe viață și pe moarte, chiar... Pentru că, în ultimă instanță, poezia lui chiar asta și este: o luptă pe viață și pe moarte cu el însuși, folosind cea mai redutabilă armă cu putință: CUVÎNTUL... Pentru că Ion Stratan a scris, folosind o «tehnică» nu foarte la îndemînă, numită de Nichita Stănescu, «Hemografie». Altfel spus, scrierea cu tine însuți..."

Bogdan Stoicescu

(2018)