Psalm real (XII)*

Adevărat. Înviere. Degetul razei

Pătrunde-n pervaz și fiori cercetează-i

Adevărat. Înviere. Îngerul spune - e gol

Mormîntul căruia vise-s ocol

nu se termină viața aici, nu se termină

Că înviem nu e pedeapsă, nu e vină.

Ea este auroră, e un zefir ce cată

Viața noastră ascunsă, necercetată

Și decimați de încredere, să înviem

Vieții ăsteia cuminecare dăm

Sens, tăinuire astăzi praznic avan

Suntem acuma alții decît peste an

Paștele, Paștele - A Înviat

Lumina clopotului bate în sat

Psalm real (XV)

Fără putere, fală, voință sau un ban

Stau singur cu mîncarea rămasă peste an

Stau singur iar în casa-mi de nedereticat

Neridicat la masă și singur cu un pat

Ca o lumină-n lampă, ca steaua fără plozi

Sunt fluturii doar îngeri și clipele Irozi

Sunt singur fără Tine, Tu, Doamne, Tu, Iubire

Ce ești înfăptuire și ești nemărginire

Mai singur ca Psalmistul mă-ntreb pentru o dată

De merită și viața atîta lăudată

Fără vedere, auz, fără plecări, nădejde

M-arunc în somn bicisnic și singur între perne

Și-n inimă nu-mi joacă lumina unei vieți

Stau, de materii grele și tot privesc pereți

Și-acum, cînd semnul crucii pe foaie îl însemn

Văd în icoane sensul rupînd putridul lemn

* Poeme din din volumul "Mai mult ca moartea", editura AXA (seria "La Steaua" 

* Poeți optzeciști), Botoșani, 1997

poemul săptămânii 11

"O himeră a absenței bântuie ca un laitmotiv poemele lui Ion Stratan"

Ion Negoițescu

"(...) Folosind un limbaj deloc îndatorat religiosului, Ion Stratan creează ușor o atmosferă de reculegere și umilitudine, într-un halou de anamneză care înglobează nașterea și moartea cu ale lor măști specifice: speranța și disperarea. Verbul e concentrat, efasat până la simplitatea de tip aforistic și aduce cu sine, în interiorul poemului, un aer de împăcare, de mansuetudine, de ataraxie."

Nicolae Coande (1999)