Amintiri din copilărie

de Ion Creangă  

Amintiri din copilărie- capodoperă a creației lui Ion Creangă.

Primele trei părți din opera de căpătâi a marelui humuleștean apar între anii 1881 - 1882, în timp ce ultima parte va vedea lumina tiparului postum, în 1892.

Amintiri din copilăriereprezintă primul roman al copilăriei țărănești din literatura română. George Călinescu spunea că în Amintiri din copilărie este simbolizat destinul oricărui copil: de a face bucuria și supărarea părinților și de a lua și el pe-ncetul pe același drum pe care l-au luat și îl vor lua toți. În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune ori de jurnal care să configureze o complexitate sufletească nouă. Creangă povestește copilăria copilului universal.

Faptul că în Amintiri ne întâlnim cu "copilăria copilului universal" este accentuat de însuși autorul acestora: "așa eram eu la vârsta aceea fericită și așa cred că au fost toți copiii, de când îi lumea asta și pământul, măcar să zică cine ce a zice".

Copilăria ideală umple sufletul autorului cu amintiri despre tot ceea ce a fost odată, într-un trecut miraculos, plin de farmec și inocență. Regretul, uimirea și nostalgia sunt cu atât mai puternice cu cât paradisul copilăriei a dispărut pentru totdeauna.

În prima parte a Amintirilor scriitorul vorbește cu căldură despre primii ani de școală, despre părintele Ioan, despre bădița Vasile, dascălul de la care a învățat primele buchii, despre plecarea cu bunicul David Creangă din Pipirig la școala din Broșteni, despre șederea și isprăvile de acolo și întoarcerea la Humulești.

Partea a II-a se deschide cu evocarea satului, a casei părintești și a primilor ani de copilărie. Autorul vorbește cu multă dragoste despre mama sa, Smaranda Creangă, "vestită pentru năzdrăvăniile sale", căci știa "a face multe și mari minunății": alunga norii negri de deasupra satului, închega apa numai cu două picioare de vacă, abătea grindina în alte părți. Apoi Ion Creangă povestește despre jocurile cu frații săi, cu tatăl lor, despre obiceiurile de Anul Nou, dar și despre isprăvile la care a luat parte și care nu sunt deloc puține: furatul de cireșe de la mătușa Mărioara, vizitele făcute la Moș Chiorpec Ciubotarul, răpirea pupezei din tei și încercarea de a o vinde în târg.

În partea a treia a Amintirilor sunt evocate școlile la care a învățat Nică: Școala domnească de la Târgul Neamț, "fabrica de popi" din Fălticeni (unde a fost alături de consătenii lui, Nică Oșlobanu, Ion Mogorogea, Zaharia lui Gâtlan și Trăsnea, autorul amintindu-și de farsele și chefurile viitorilor preoți). Capitolul se încheie cu desființarea "fabricii de popi" de la Fălticeni.

În ultima parte,scriitorul vorbește cu tristețe despre plecarea sa de la Socola, despre durerea pe care i-a pricinuit-o despărțirea de satul natal și de dragii săi părinți.

Operă de maturitate, Amintiri din copilărie impresionează prin căldura și spontaneitatea evocării, prin limbajul, umorul și ironia fină, trăsături ce conferă operei o puternică originalitate.