Poezia săptămânii 4
EL - (Un fel de gînd)*
deltei reci de dogoare
la apa neîncepută de mersul coconului
pe treapta din care atîrnă
limbile Babilonului
te-ai zbătut
la apa neîncepută
mi-ai tăiat degete-n
laba de broască, încet
ca-ntr-o inimă descusută
îi chemasei pe vii
te-a prins seaca și gînditoarea
trestie - frumoasă și bestie
sub care morții mei sapă
te-am prins fără vină
într-o catastrofă de mină
disparuti e tre leșin - ati
peste ei umbra ta trece
cu sfaturi
a se păstra la loc uscat
întunecos și rece
după vorbă sau după port
în care se-ncară ai mei
amoebe luptînd în groapa cu lei
care-mi roade singurătatea
să te hrănești în acvariu, -n sicriu
sting lumina aprinsă pe ape de
Tine, ucis să te scriu
Ion Stratan


* Din "Cinci cîntece pentru eroii civilizatori" (editura Albatros, București, 1983, grafică și coperți de Tudor Jebeleanu). Acest volum, alături de cel de debut, "Ieșirea din apă" (1981) și de cel colectiv, "Aer cu diamante" (1982, scris împreună cu Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Mircea Cărtărescu), vor fi singurele sale apariții editoriale pînă în 1990, cînd îi va fi tipărit volumul "Lumină de la foc". "Cinci cîntece pentru eroii civilizatori" a fost volumul care l-a impus definitiv pe Ion Stratan, drept unul dintre cei mai importanți poeți ai generației sale (așa numita "generație optzecistă" din literatura română), pe de o parte iar pe de alta, una dintre cele mai viguroase și originale voci poetice românești contemporane.
"Ion Stratan - spirit deschis, cu alonjă intelectuală, fermecător în paradox și în lacrimă, speranță dintîi a poeziei noastre.
"Nichita Stănescu
"Pentru Ion Stratan realitatea n-a fost niciodată îndeajuns pentru a fi luată de poezie, pentru a fi egală cu arta. În poeziile lui Ion Stratan realitatea întotdeauna a avut nevoie de-o oglindă, pentru a ajunge acolo, în poezie, iar oglinzile lui Ion Stratan mereu au "ajutat" realitatea, au făcut-o să se simtă mai bine, mai altfel."
Mihail Vakulovski ("O zi bună pentru a citi sau despre cimitirul maşinilor lui Ion Stratan")