Poezia săptămânii 3

Doi*

Cuvîntul lumină lumina.
Și a fost ziua mea.
Și-am iubit și-am băut
Scutit să port scut.

Mi s-a arătat carnea lui
Icoană-ntr-un altar s-o pui
La închinat. Și-am uitat.

Unghia lui era moale ca
Urechea omizii. Mi-a spus
Ion. Eu și tizii.

Și mi-a spus. Vederea să-ți fie
Epifanie.

Vestește și așteaptă.
Ferește de faptă.

Am privit, m-am uitat
Pînă brațele mi s-au încrucișat.
Pînă mi s-au făcut ca lui Budha
Braț la braț cu caracatița uda.

Atunci lumina a cuvîntat. Și-am fost
Albie de porci într-un sat

Să îl nasc și să-l pun
Într-un pom de Crăciun.

"Albie de porci te fac
O, ce bucurie
Cu vărsat am să te-mbrac
Și lături o mie."

În alt sat
Am uitat.

A venit
M-a luat.

Am grăit între mine și el
Tigru sărind prin cercel.

Am grăit cu foc și am grăit cu ură
Să-l păstrez. Mi-a dat mura în gură.

L-am dat jos după ce-I dădusem oțet
M-a sărutat. M-a lăsat să m-așed.

Nu mai știu. Nu mai știu.
M-au pus în sicriu. Eram viu.
Amîndoi
Pierdusem pe Dumnezeu.
El privea prin orbita mirată
A craniului meu.

N-am sculptat. N-am pictat. Am iubit.
M-a uitat. M-a murit.

Ion Stratan**

* În ciclul "Pentameronul" din volumul colectiv "Aer cu diamante" (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Ion Stratan) , ed. Litera, București, 1982; coperți și grafică de Tudor Jebeleanu.
**"Ion Stratan are o mustață de palicar și un zîmbet de fecioară. Inteligența îi e ascuțită, vie, străpungătoare: n-o folosește decît rareori spre a tăia sau lovi. E atașant, calin și probabil una din acele ființe făcute să se devoteze. Odată cu mintea îi scapără limba. Poeziile îi sînt laconice, ermetice, neocolind jocul de cuvinte; invenția e fonologică și morfologică mai degrabă decît lexicală; iar sintaxa trăiește din elipse. Ceea ce arată la Stratan vocația modificării structurilor limbii, la nivelul nucleelor și al imenselor forțe ce sălășluiesc în ele."
Nicolae Manolescu, 1981
("Bilete de papagal")