PREZICERI*

Cel care moare-n mine nu mai stă

Ci pleacă pe un drum ce astfel e

Precum un veac de mult fanariot

Ce-a parfumat discret această landă

Cel care trece-n mine trece-not

Precum și vîrful crucii ce ne

Salvă

PREZICERI

Invenție a cerului senin

Am fost eu, ce muri puțin

Invenție a Lunii ce lunește

Pentru a prinde al privirii

Pește, și-al mijlocului anului, lunește

De-a fi cu mască, fără mască,

Sinceri

PREZICERI

Mult prea devreme gîndul se gîndește

mult mai devreme vremea se sporește

mult prea devreme ploaia dăruiește

Întocmai și la timp mă schimb în timp

* Poeme din volumul "O zi bună pentru a muri", editura Pontica, 1996, Constanța

"Ion Stratan filtrează totul prin ochiul său interior, vulnerabil în fața (dez)ordinii universale; în orice fisură între real și imaginar, pe fâșia arată ce separă «sunetul» de «obiect», imaginarul coboară aidoma sângelui ce acoperă o rană. Poetul pare sfâșiat între trup și spirit, între spirit și materie cosmică, între curgere și irepetabilitate, între unicitate și un coridor de oglinzi fenomenologice. (...) Poet deplin constituit, imprevizibil, refuzând imobilitatea unui tipar textual, Ion Stratan «joacă» la ruleta rusească precum la un instrument din care încearcă - și reușește - să scoată un «sunet din trecutul vremii»."

Traian T. Coșovei (2000)