Ediție critică*
1866


Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,                                                                     Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta

Eram în curtea liceului, lângă prietenii                                                                      Care vor pleca. Eram în curtea liceului                                                                      Lângă prietenii care vor muri. Eram

Cu ochii în lacrimi pentru viitorul lor,                                                                             Al meu, al nostru. Cu ochii pe ea,                                                                                Care depunea o coroniță pe mormânt.

Metalica, vibrânda a clopotelor jale                                                                     Întreba care este misterul ce ne leagă                                                                         De locul nașterii noastre. Ca un tunel

În care ne aruncăm spre o apă mai pură                                                          Amniotică, letală, maritală.                                                                                        Coló, în Eliseu...

1874, 1 dec. 

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,                                                     Unde pătrunde ziua printre ferești murdare


Stăteam cu Florin și Traian. Poeți în devenire                                                               Cu silă de băutură, cu silă de femei, cu silă                                                                 de socialism


Noi am iubit poezia și totuși nu ne-am sinucis                                                                         Noi am iubit libertatea și totuși n-am plecat                                                                            Noi ne-am iubit iubitele și am plâns în tăcere

Astăzi mulți sunt pe fază, știu mai bine ca noi                                                         Astăzi oboseala din refuzul minciunii                                                                             E luată drept neîmplinire

O, vom râde odată                                                                                                         De frământările pentru nimicuri                                                                                  Vom râde cu lacrimi că orgoliul nostru                                                                         Nu a întrecut orgoliul lumii



BUCUREȘTI - PLOIEȘTI Triaj


Aici îi alege Domnul pe unii                                                                                          Nu numai drepții, nu numai bunii


Aici îi alege Domnul pe toți                                                                                           Nu numai unchi, nu doar nepoți


Aici îi alege Domnul pe restul                                                                                          Hamlet și craniul, Oedip, incestul


Aici își alege zeul supușii                                                                                                - stai la oprire în fața ușii -

Aici le alege soarta pe gemene                                                                              Timpul cu spațiul să se asemene

Aici se lasă viața în schimburi                                                                                  Liberi cu lanțuri, crime cu nimburi


Poemele săptămânii 7

* Ciclu de poeme omonim din volumul "Ruleta rusească", editura "Cartea Românească",       București, 1993

"Ceea ce contează până la urmă, într-un asemenea tip de poezie, este gradația stărilor tensionale și, mai ales, acel interval de restaurarea emoției, prin filtre artizanale. Se înțelege, deci, că Ion Stratan are o priză de efect tocmai la stările limită, la crispările și zbaterea interioară a ființei. Notația colocvială, micile prozaisme, tentația degajării eliptice a afectului țin de un fond de cultură afectat de retorism."

Mihai Vieru 

 ("Ion Stratan. Synopsisul receptării critice", p. 90)