Ipostas*

Nu sunt mai mult decât inima mea

cea făcută să bată, cea făcută să stea

nu sunt mai mult decât jugulara

aia de-nghite un măr toată seara

nu sunt mai mult decât creierul meu

cel ce arde lichid rahidian pentru zeu

abătut peste țiglele Betleemului, grele

iscate de pământul morții mele.

Casa poporului

"Să dăm Cezarului ce-i al poporului"

Din sânge și nervi te-am făcut, din

clipele noastre când ar fi trebuit să iubim.

Am tăcut și-am urât, am tăcut și-acum

am uitat. Moartea noastră, ca un oaspete seara,

întrebându-ne de ce moarte vom muri, de ce fel

de vină vom fi ispășiți, noi, nevinovații de-a fi

în viață. În timp ce sutele de vieți ale celor

în culpă se succed fără pauză, în timp ce ei taie

și spânzură, în timp ce în fiecare se pregătește-un

tiran. Inteligența e un loc viran, mușcă din pâine,

privește

la soclul lui Lenin

Din adâncimea lor, versurile lui Stratan salvează aparițiile și aparențele pe când el, ca esențele, poate să fi trecut neobservat. Iubea ironia cu forța naturală a celui ce o creează. Poantele sale lăsau amprentele de pe nisip să îl urmeze pe el, poet de pură elită, în democrația lirică. Unii, poate fără să o știe, intempestiv, se vor regăsi în arta lui și astfel se vor întâlni prin a nu se supune blestemului de-a fi. La imperfectul liberal și neutru folosit pentru cei plecați Dincolo sau Dincoace, a lui era o limbă în care doar el știa scrie, spre-a nu se ști (,) singur. (...) Sub barba patriarhă și-adâncile-i plete a căror aură lăsa să i se ghicească doar fața, Stratan ne șoptea lucruri asupra cărora merită, merităm să ne aplecăm.

Călin-Andrei Mihăilescu**

poemul săptămânii 14

* Poeme din volumul "Celebra specie umană" apărut la editura timișoreană "Helicon" în anul 1999.

** În "Ante-cuvânt"-ul la antologia Criminalii și crinii de Ion Stratan, apărută la editura "Tracus Arte", București, 2018.

Volumul "Celebra specie umană" poate fi consultat în secția "Carte de patrimoniu" a bibliotecii noastre, la cota AD I 6840