Mituri demontate
Stonehenge nu a fost un sanctuar celt
Este cert că sanctuarul a apărut cu mult înaintea perioadei celtice, chiar dacă mulți druzi moderni încă se strâng la o întrunire ezoterică în jurul Stonehenge-ului. Originile se găsesc în perioada neolitică, în jurul anului 3200 î. Hr. Cele două mari pietre dispuse circular trebuie să fi fost ridicate între anii 2200 și 1800 î. Hr. Cele mai vechi urme care să confirme întrebuințarea Stonehenge-ului ca loc de înmormântare, ca loc de reuniune și eventual și ca observator astronomic datează aproximativ din anul 1400 î. Hr. - deci cu aproape 1000 de ani înainte ca celții să fi ajuns pentru prima oară pe insulele britanice.
Latina nu a fost prima limbă universală
În istoria antică
circula deja, în întregul Orient, limba akkadiană, provenită din Mesopotamia, care
era o combinație între limba asiriană și cea babiloniană. Din anul 900 î. Hr. a
fost înlocuită de aramaică, limbă curentă a popoarelor aflate între Grecia și
fluviul Indus, utilizată în comerț și în transport. Fără îndoială, populația
aramaică a fost cucerită și dizolvată de asirieni, dar limba lor - conținând 22
de consoane și care se preta la a fi scrisă pe pergament - era mai practică
decât scrierea cuneiformă asiriană. La începutul secolului V î. Hr., limba
aramaică a devenit limba oficială a uriașului Imperiu Persan.
Druizii nu erau vrăjitori
Existau trei clase de druizi. Cel mai bine văzuți erau preoții. După aceștia urmau ghicitorii și barzii. Fiecare clasă avea un sistem secret de ucenicie, care în cazul preoților era de 20 de ani, iar în cazul barzilor dura doar 7 ani. Druizii erau pentru celți singura autoritate în vigoare, indiferent de organizările și alianțele politice de moment ale triburilor. Din acest motiv, druizii îndeplineau și funcția de judecător și conciliator în cazul unor divergențe politice.
Christa Pöppelmann - 1 000 de erori din "cultura generală" - Ed. All Educațional, 2009