O pisică bună la inimă (II)

...

Așa că-i dădură lapte

Apoi ziseră: "Ei, și acum, Timothy, prinde șoricelul!"

"Bine, e în ordine! aprobă Timothy. Unde e șoarecele ăsta?"

"Trebuie să adulmeci ca să prinzi șoarecele", ziseră oamenii.

"Adulmecă!" zise Timothy. "A, este un pește pe masă!"

Și așa sări pe masă și mâncă peștele. El era mulțumit că nu se afla niciun șoricel pe masă.

"Trebuie să adulmeci, Timothy!" Îi ziseră oamenii.

"Să adulmec, să adulmec, să adulmec!" spuse Timothy. "O, dar îmi miroase a rufe curate în coșul de rufe!"

Și așa sări în coș. Iar acolo, Timothy văzu șoarecele.

"O, doamne", zise Timothy, "trebuie să te prind, domnule șoarece."

"De ce?" Întrebă șoricelul.

Timothy nu știa de ce trebuie să prindă șoricelul.

"Sunteți un șoricel foarte rău?" întrebă el.

"Eu sperii oamenii", zise șoricelul.